Squamous papilloma vs condiloma


Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr. Popa Iaşi, Disciplina de Histologie 2.

Mark G. Lebwohl, Warren R. Heymann, John Berth-Jones, and Ian Coulson, is your go-to resource for authoritative, evidence-based treatment strategies in your daily practice. Summaries of each treatment strategy are accompanied by detailed discussions of treatment choices, with ratings on a consistent scale ranging from clinical studies to anecdotal reports. Features: Puts every possible therapeutic option at your disposal - including management strategies and first- to third-line therapies - for a truly complete guide to the vast array of dermatologic treatment options.

The protein capsid L1 of HPV represents the major target of the cellular immune response in the cervical squamous intraepithelial lesions. The conventional smears and the cervical biopsies neuroendocrine cancer stage 5 Papanicolau and Hematoxylin-Eosin stained and evaluated for the immunoexpression of L1HPV protein. The absence of immunoexpression of HPV L1 protein capsid, in smears and biopsies is correlated with the progression of cervical squamous intraepithelial lesions.

The immunochemical assessment of L1 HPV creates the premises for a comprehensive study, by the combination of squamous papilloma vs condiloma molecular and clinic-morphological parameters, in the context of monitoring the events that interest cervical neoplasia progression.

Corespondenţă: Conf. Cornelia Amălinei, squamous papilloma vs condiloma primar Anatomie Patologică, U. Popa Iasi, str. Universitatii, nr.

  • Papilom - Wikipedia
  • Хилвар достиг его первым.

  • Diagnostic Pathology GI Endoscopic Correlations - ghise-ioan.ro

Aceste cercetări au o reală squamous papilloma vs condiloma practică, cancerul cervical reprezentând a doua malignitate ca frecvenţă la femei, la nivel mondial. Virusurile papilloma umane HPV reprezintă virusuri ADN dublu-catenare care infectează celulele epiteliale ale pielii şi mucoaselor, inducând leziuni squamous papilloma vs condiloma benigne şi maligne.

Consideraţiile teoretice despre posibilitatea unei asocieri între HPV şi cancerul de col uterin datează de la sfârşitul anilor 70 [3].

La scurt timp, mai multe echipe de cercetatori au detectat, prin microscopie electronică şi imunohistochimie, particulele virale sau proteinele capside Squamous papilloma vs condiloma, în leziunile intraepiteliale scuamoase de grad scăzut LSIL [6].

Prin tehnicile moleculare aplicate studiului neoplasmului cervical, s-au făcut progrese rapide în înţelegerea relaţiilor dintre HPV şi cancerul cervical [7]. Se consideră că organizarea genomică a squamous papilloma vs condiloma tipuri de HPV este similară, deşi numeroasele tulpini virale studiate prezintă o specificitate semnificativă în corelaţie cu localizarea anatomică a epiteliului infectat şi cu tipul leziunilor produse la locul infecţiei [8].

Genomul viral este divizat în trei regiuni: o regiune circumscrisă eng. URR sau LCR este o squamous papilloma vs condiloma necodată a genomului viral, cu importanţă în reglarea replicării virale şi transcripţia secvenţelor în aval din regiunea timpurie. Regiunea timpurie E este transcrisă precoce în ciclul de viaţă viral şi codifică predominant proteine cu rol în replicarea virală, în timp ce regiunea tardivă codifică proteine structurale virale ce sunt produse tardiv în ciclul de viaţă viral.

Acestea din urmă, L1 şi L2 alcătuiesc structura icosaedrică a virionului.

Treatment of Skin Disease: Comprehensive Therapeutic Strategies, 5e , Dermatologie - ghise-ioan.ro

L1 este proteina majoră a capsidei, în timp ce L2 reprezintă componenta minoră. Ultrastructural, L1 formează particule aproximativ de marimea unui virion complet, motiv pentru care sunt numite particule virus-like VLPs. Proteina L2 poate squamous papilloma vs condiloma asemenea să prezinte expresie la nivelul celulelor, unde va forma o structură capsidică similară cu L1.

Expresia comuna squamous papilloma vs condiloma L1 şi L2 determină creşterea nivelului de VLPs, sugerând că L2 ajută astfel la stabilizarea capsidei [10]. Cele peste de tipuri de HPV izolate şi studiate au fost împărţite în trei mari grupe.

Cel de-al treilea grup, care cuprinde mai mult de 40 tipuri de tulpini HPV, infectează squamous papilloma vs condiloma tractul anogenital.

Proteinele capside L1 şi L2 au fost depistate în proporţii mari în condiloma acuminata şi în LSIL şi în cantităţi mici în HSIL leziuni intraepiteliale scuamoase de grad înalt şi carcinoamele cervicale. Virusul papilloma alterează procesele normale de diferenţiere programată observate la nivelul keratinocitelor.

REVIEW-URI

Se consideră că locul iniţial al infecţiei HPV este reprezentat fie de celulele bazale, fie de celulele primitive basal-like ale epiteliului scuamos imatur, aspect care se datorează prezenţei unor receptori specifici pentru HPV de pe celulele bazale.

Un potenţial receptor, localizat pe celulele bazale ale epiteliului stratificat scuamos este reprezentat de familia de integrine ce conţin alfa6 integrina, în complex cu integrina beta1 sau beta2 [11]. HPV poate exista în celule bazale în două stări biologice diferite.

Una este infecţia neproductivă latentăîn care ADN HPV continuă să habiteze în celulele bazale, fără a fi produşi virionii infecţioşi. Această replicare independentă produce mari cantităţi de ADN viral, rezultând virioni infecţioşi.

Squamous cell papilloma

Replicarea ADN viral are loc predominant în celulele straturilor superficial şi intermediar ale epiteliului stratificat scuamos. Acest proces permite să se formeze mari cantităţi de virioni intacţi şi produce efectele citopatice caracteristice ale infecţiei HPV, care pot fi detectate citologic şi histologic acantoza, vacuolizarea citoplasmatică, koilocitoza, multinucleerea şi atipiile nucleare [12].

Aceste femei aparţin categoriei infectate cu tulpini high risk şi care, prin infecţia persistentă, prezintă riscul de a dezvolta carcinom cervical invaziv.

papilloma virus al naso

Se consideră că un rol important în evolutia unei infecţii HPV îl au tipul viral şi factorii imunologici [13]. Proteina capsidă L1 a HPV este considerată a fi ţinta majoră a răspunsului imun squamous papilloma vs condiloma squamous papilloma vs condiloma leziunile scuamoase intraepiteliale cervicale [14].

Pacientelor li s-a realizat ulterior biopsie cervicală sub ghidaj colposcopic. Biopsiile cervicale au fost fixate pentru 24 de ore în formalină tamponată şi procesate pentru includere la parafină.

squamous papilloma vs condiloma

Secţiunile seriate de μm au fost deparafinate ulterior şi colorate cu Hematoxilin-Eosină. Atât frotiurile convenţionale cât şi biopsiile cervicale corespunzătoare au fost evaluate pentru imunoexpresia proteinei capside L1 a HPV.

După citodiagnosticul Papanicolau, realizat în acord cu terminologia Bethesda şi după diagnosticul histopatologic al biopsiilor cervicale, frotiurile enterobius vermicularis prevention şi secţiunile histologice au fost decolorate şi utilizate pentru detectarea expresiei proteinei capside Squamous papilloma vs condiloma a HPV, prin examen imunocitochimic, respectiv imunohistochimic.

Lamele introduse în soluţie de tampon citrat au fost tratate termic squamous papilloma vs condiloma microunde pentru demascarea antigenică.

După blocarea situsurilor de legare nespecifică, probele au fost incubate cu anticorpul primar High Risk Antibody VAHPîn camera umedă timp de 30 de minute, la temperatura camerei. După contracolorarea cu hematoxilină şi montarea lamelei în mediu solubil în apă, lamele au fost examinate la microscop. Un singur nucleu de celulă epitelială scuamoasă, colorat în roşu a fost suficient pentru a indica o reacţie imunochimică pozitivă a probei. Infecţia cu HPV squamous papilloma vs condiloma fost confirmată morfologic prin prezenţa efectului citopatic viral, tradus prin existenţa koilocitelor, atât pe frotiurile cervico-vaginale cât şi pe secţiunile histologice corespunzătoare biopsiilor cervicale.

Modificările de tip citopatic viral au fost prezente predominant la pacientele cu vârste între de ani. Anomaliile morfologice notate au fost de obicei cele nucleare şi aspectele koilocitare tipice.

Dies bedeutet, daß eine kostenlose, auch kommerzielle Nutzung.

În majoritatea cazurilor, reacţia pozitivă s-a observat în koilocitele tipice sau în diskeratocite, cu caracteristici nucleare de HSIL CIN2. Pentru cazurile diagnosticate LSIL, pozitivitatea nucleilor a fost prezentă doar în koilocitele tipice Fig.

Evoluţia leziunilor a fost corelată squamous papilloma vs condiloma cu pozitivitatea squamous papilloma vs condiloma, nu şi cu intensitatea şi procentul de celule imunomarcate. Regresia leziunilor a fost prevalentă pentru cazurile L1-pozitive, în care 28 de cazuri au prezentat remisie, în timp ce 12 au progresat, de la CIN1 sau CIN2 la CIN3, la monitorizarea de la 6, 12 şi 18 luni. În consecinţă, detecţia proteinei virale, prin reacţie imunochimică reprezintă o evidenţă a infecţiei active HPV în frotiul sau ţesutul examinat [10].

Proteina capsidă virală L1 reprezintă o ţintă majoră a răspunsului imun celular [14].

squamous papilloma vs condiloma simptome cancer mamar femei

Griesser et al. În general, infecţiile HPV anogenitale au tendinţa de a fi tranzitorii şi de o durată relativ scurtă, atât la femeile tinere cât şi la cele mai în vârstă. Deoarece la majoritatea femeilor HPV pozitive infecţia se helminth infectious disease spontan, prevalenţa infecţiilor HPV scade cu creşterea vârstei.

Meniu de navigare

Astfel, istoria naturală a infecţiilor HPV se bazează pe faptul că majoritatea femeilor tinere squamous papilloma vs condiloma sexual sunt expuse la virus la un moment dat, după începerea vieţii sexuale [16]. Squamous papilloma vs condiloma femei aparţin categoriei infectate cu tulpini high risk şi care prin infecţia persistentă prezintă riscul de a dezvolta carcinom cervical invaziv [17]. Se consideră că un rol important în evoluţia unei infecţii HPV îl au factorii imunologici [13].

Mucoasa genitală deţine arme inductoare şi efectoare ale răspunsului imun, ceea ce face ca infecţia HPV să interfere cu mecanismele imune vigilante locale [13]. Cu toate că imunitatea locală şi sistemică determină latenţă în infecţia cu HPV şi în evoluţia leziunilor squamous papilloma vs condiloma displaziile de grad înalt, răspunsurile imune mediate celular, la nivel periferic se consideră a fi în mare măsură epifenomene, din moment ce răspunsul imun relevant este local [13].

Studiile au relevat că mucoasa cervicală normală se află sub supravegherea unui mic număr de limfocite T reglatoare, dispersate în stroma imediat subjacentă membranei bazale a epiteliului [13,18,19]. În contrast, o mică proporţie de cervicite HPV pozitive prezintă un număr semnificativ de limfocite T reglatoare în epiteliul scuamos metaplazic [19].

Această constatare a dus la concluzia că limfocitele T reglatoare prezente squamous papilloma vs condiloma epiteliul infectat cu virusul papilloma pot modula răspunsul limfocitelor T efectoare şi pot contribui la menţinerea toleranţei locale, permiţând astfel infecţiei să persiste [13].

Hidradenoma

Se consideră că regresia leziunilor scuamoase CIN2 şi CIN3 este mediată de un răspuns imun mediat celular local, care este dereglat în leziunile scuamoase de grad înalt [13]. S-a observat că foliculii limfatici sunt mai frecvenţi în leziunile scuamoase de grad înalt comparativ cu mucoasa cervicală normală, ceea ce poate indica o activitate imună locală crescută [20].

Cel mai probabil, lipsa antigenului HPV este datorată unei sinteze proteice slabe, sub limita minimă de detecţie imunochimică. Deoarece L1 reprezintă ţinta majoră a răspunsului imun [14,22], translaţia sa deficitară poate duce la o epurare neeficientă a celulelor infectate, promovând integrarea ADN-ului viral în genomul celulei gazdă şi transformarea celulelor epiteliale imature.